Cu lacrima ne măsori
și depărtarea și firile
copilărie de câte ori
furatu-ne-ai amintirile
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu