Cu lacrima ne măsori
și depărtarea și firile
copilărie de câte ori
furatu-ne-ai amintirile
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
DIN PEȘTERA (NE)CUVÂNTULUI
Mulți mă-ncearcă cu prostia mulțumesc dar n-am nevoie toți mai spun că România este domnilor Arca lui Noe Mulțumesc dar nu-i nevoie proști...
-
Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu