marți, 27 ianuarie 2015

EREZIE EREZIE

Cuvinte fără soţ aceasta o fi
poezia răni publice Unii dau cu 
copita alţii doar cu tăcerea Cad
pietre în loc de fructe S-or fi copt
Doamne munţii Moartea în schimb
trece prea repede Zi de naştere
fără sfârşit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DIN PEȘTERA (NE)CUVÂNTULUI

 Mulți mă-ncearcă cu prostia mulțumesc dar n-am nevoie toți mai spun că România  este domnilor Arca lui Noe Mulțumesc dar nu-i nevoie proști...