marți, 27 ianuarie 2015

EREZIE EREZIE

Cuvinte fără soţ aceasta o fi
poezia răni publice Unii dau cu 
copita alţii doar cu tăcerea Cad
pietre în loc de fructe S-or fi copt
Doamne munţii Moartea în schimb
trece prea repede Zi de naştere
fără sfârşit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE