sâmbătă, 10 ianuarie 2015

EREZIA ADEVĂRULUI

Poet pentru o singură tăcere Moartea în 
picioarele goale Ai făcut din rai bici pen
tru domnișoarele de onoare ale melanco
liei Poate evadează una pe pământ Poet
cu dureri atavice ca și limitrofele fete mai
mari Decât ce se vede nu se poate  În sfâr
șit femeia se dezbracă de sine rănindu-te

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DIN PEȘTERA (NE)CUVÂNTULUI

 Mulți mă-ncearcă cu prostia mulțumesc dar n-am nevoie toți mai spun că România  este domnilor Arca lui Noe Mulțumesc dar nu-i nevoie proști...