miercuri, 28 ianuarie 2015

GLONŢUL SOMNAMBUL

Insomnia mă trezeşte
insomnia mă adoarme
apă parc-aş fi şi peşte
în pătuţul unei arme

Insomnia mă adorme
Doamne câte n-am făcut
glonţul florii o să sfarme
tot ce iau de la-nceput

Doamne câte n-am făcut
apă parc-aş fi nu peşte
între crimă şi sărut
insomnia mă trezeşte

Insomnia ce m-adorme
în camera unei arme

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE