duminică, 25 ianuarie 2015

EREZIE ILIZIBILĂ

Fiecare organ cu singurătatea lui
intrinsecă Altfel nici că poţi să zici
zero unu zero unu zero unu zero
Nu-i nimeni nici aici nici mai depar
te Nu citeşti nu exişti Nu scrii nu poţi
Restul e critică pur şi simplu
literară

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE