joi, 22 ianuarie 2015

EREZIA EŞECULUI

Gingăşia nu poate fi cuantificată Se pare
că doar fericirea nu-ţi pândeşte patria 
Cum şi tu eşti infernul Şi nu crezi că-i a
glomeraţie Delicat de periculos amurg 
de fată mare Orchestra-i de lacrimi Ro
tunjimi lacrimogene Biografia iese la su
prafaţa paginii albe urlând sânge sânge
My job est failure

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE