O bibliotecă este o uşă spre numeroase vieţi. de Sharon Creech
Cultura de consum macină, a mâncat o parte din lumea care trăia în
biblioteci. Biblioteca era o manieră de evadare din real, nu erau ziare,
televiziuni. Era coadă la brânză, la carne şi la biblioteci. de Mircea
Dinescu
Bibliotecă: grădină de cărţi. de Costel Zăgan
Fiecare lacrimă ascunde o bibliotecă de zădărnicii: citeşte-o! de Costel Zăgan
Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte
persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un
palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam
eu... de Jorge Luis Borges
Am iubit şcoala pentru că acolo era biblioteca. de Octav Bibere
Era plin de idei. Noaptea trecută, în bibliotecă, jefuise un mare scriitor. de Valeriu Butulescu
Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi
oameni decât toate războaiele din istorie. de Carl Thomas Rowan
Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie. de Cicero
Biblioteca: altar, nu închisoare a cărţilor ar trebui să fie! de Costel Zăgan
"Implozia cerului a umplut pământul de flori: când culegem flori, suntem... în cer!" Costel Zăgan
Pictură: Margarete în vas japonez - Ion Theodorescu-Sion
Moartea este un fenomen teribil, reprezentată pe plan
individual, chit că e vorba de un milion de individualităţi sau de zeci
de milioane de individualităţi.
Alexandru Paleologu
Moarte. A înceta brusc să păcătuieşti.
Ambrose Bierce
Moartea este un mister inexplicabil, a cărui experienţă zilnică ar părea că nu a convins pe nimeni.
Benjamin Constant
Moartea, această insomnie a... inexistenţei!
Costel Zăgan
Moartea este leacul vieţii.
Costel Zăgan
Moartea este o noapte furtunoasă şi un drum nou.
Emily Dickinson
Moartea nu e decât un fenomen, adică o aparenţă.
George Călinescu
Moartea este regele acestei lumi.
George Eliot
Moartea este ultima nuanţă a vieţii.
Georges-Louis Leclerc Buffon
Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem
cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei
rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale,
disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar
să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura
salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are
nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească
la gândul nopţii veşnice.
Henryk Sienkiewicz
Moartea e tributul plătit vieţii.
Ioan Daniel Teompa
Moartea este promontoriul pe care se odihneşte pescăruşul din tine.
Ioan Gyuri Pascu
Moartea nu este un punct terminus, ci doar o joncţiune.
J. Charles Stern
Moartea este plata datoriei către specie.
Jean Lahor
Moartea este umbra care dă plasticitate vieţii.
Lucian Blaga
Moartea este un mod de a fi, pe care fiinţa umană şi-l asumă de îndată ce începe sa existe.
Martin Heidegger
Moartea este o treabă foarte mohorâtă şi plictisitoare. Sfatul meu este să nu aveţi nimic de-a face cu ea.
Maugham
Moartea este cea mai solidă şi profundă dintre spaime, impusă omului de ignoranţa sa.
Maurice Garcon
Moartea este capătul, nu însă scopul vieţii.
Michel de Montaigne
Moartea nu e o pedeapsă sau o răsplată, ci o lege structurală a lumii.
Mircea Florian
Moartea nu e o taina; e doar sfarsitul acelei taine mari, care e viata.
Nicolae Iorga
Moartea este singurul lucru, in zilele noastre, caruia nu-i poti supravietui.
Oscar Wilde
Moartea este tunelul de la capătul luminii.
Paul Carvel
Moartea nu este decât o schimbare veşnică.
Philip Freneau
Moartea înseamnă a-ţi schimba trupul, cum îşi schimbă actorul haina.
Plotin
Moartea este umbra noastra care se tine dupa noi sa ne soarba.
T. Arghezi
Moartea este un atentat continuu la adresa conştiinţei treze.
Tudor Arghezi
Moartea e suma tuturor renunţărilor.
Valeriu Stancu
Moartea este un scurt, dar teribil pas între timp şi veşnicie.
Walter Scott
Moartea nu este decât trecerea noastră de la timp la eternitate.
William Penn
Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată.
Dianei când e albastră de Costel Zăgan
Ai fost născută pentru cuvinte
Şi-ai ratat
Cele mai frumoase poeme din Univers
(Mai păstrez pentru final un vers)
Ai dezbrăcat realitatea
Până ai ajuns
Vorba poetului
La esenţa trandafirie a lucrului în sine
Şi nici aşa n-a fost bine
Nemulţumită
Te-ai apucat
Să pictezi îngeri
Direct pe bolta albastră
Când ai ajuns la Dumnezeu
Te-ai oprit
Tată
Asta-i mama noastră
( Ode gingaşe )
Picura, Dorina Costraş
Ca o rană viaţa de Costel Zăgan: În/anul/108/după/Eminescu/Am/bătut/la/porţile/cerului/Şi/drept/răspuns/Mi/s-a/dat/un/nor/Ca/o/foaie/albă/de/hârtie/Acesta/e sufletul/tău/Mi/s-a spus/Iar/sângele/a-nceput/să/mă scrie
dreapta & stânga proletară. a patra dimensiune (proiect de sonată pentru orchestră simfonică)
“Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?“(Luca 12, 25)
:în limba cailor fuga unui cal se numeşte alergare de obicei calul cal (cu umbra sa cu tot) se sprijină pe toate cele patru picioare (două pe partea stângă şi amară două pe partea dreaptă şi clară )
al doilea proletar zice:
apă care doarme ca un borfaş în propria capcană ca-ntr-un pod în pat cu Dumnezeu ca-ntr-un canal ca-ntr-un tren în gara de nord aşa simt şi sunt eu
Iisus Singuraticul Deasupra lumii, Crucea purtând perpetua răstignire, Dovada inepuizabilei conştiinţe Care se cere sacrificată. Ecou revenind cosmic În repetabila scriere A păcatelor plătite Doar în solitudine. Unică plutire Dincolo de perena mulţime Care vrea mai mult, Dovezile sângelui, Strigătul Şi nu Sensul privirii.
aşteaptă impiegatul să schimbe macazul. Întorc privirea spre origini-înainte să-mi asigur zborul pe şine. Colind vagon cu vagon să-mi ajung gara în care mai adaug unul. Curat să fie. Doar o canapea, o masă şi o bibliotecă plină de cărţi cu pagini goale să le pot umple cu trăirea. Sufletul.
„Poeţi botoşăneni de azi”. Un volum semnat de poetul dărăbănean Victor Teişanu
Cartea "Poeţi botoşăneni de azi" scrisă de poetul dărăbănean Victor Teişanu, este o exegeză privind poezia contemporană din zona Botoşanilor. Lucrarea reuneşte 28 de recenzii dedicate unor poeţi contemporani reprezentativi, care s-au născut sau care au trăit în Botoşani. Volumul a fost publicat de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani.
Autorul Victor Teişanu scrie în Prefaţa volumului: „Poeţi botăşăneni de azi":
"Ideea că pentru poezia scrisă în provincie există o limită valorică de nedepăşit ni s-a părut întotdeauna dăunătoare. Ce ar împiedica un autor, care trăieşte departe de agitaţia centrului administrativ, să fie profund şi să găsească mereu, pe traseele existenţei sale poetice, formula de expresie adecvată ? Cu siguranţă, nimic. Stresul metropolitan, favorizînd modificări în sensibilitate şi diversificînd astfel aria temelor, este compensat în zonele geografice marginale de tihna meditaţiei îndelungi şi lectura în răsfăţ, la rîndul lor capabile să producă substanţă lirică şi inspiraţie. Şi apoi cine ar putea susţine, cît de cît serios, că a scrie poezie la Bucureşti conferă din start superioritate axiologică în comparaţie cu performanţele din acelaşi domeniu la Cluj, Iaşi, Botoşani sau Bîrlad ? Diferenţa n-ar consta nicidecum în valoare, ci mai degrabă în şansa de a fi receptat. Aici, din păcate, balanţa înclină net în favoarea celor situaţi la ,,centru”. Pericolul anonimatului îi pîndeşte cu predilecţie pe ex-centricii geografici. Cu aceste gînduri am încercat să conturăm, chiar de la început, portretul cît mai apropiat de adevăr al poeziei botoşănene actuale. Şi am considerat de datoria noastră să oferim cîteva necesare explicaţii, venind probabil şi în întîmpinarea dorinţei unui public interesat de subiect. În primul rînd, prevenim cititorul că nu ne-am propus investigarea întregului patrimoniu liric al autorilor botoşăneni. Unora le-am comentat doar cîte o carte sau două, pe alţii, din variate motive, n-am reuşit să-i includem în ediţia de faţă. Cei care lipsesc ar putea furniza destulă substanţă pentru alte multe încercări de valorizare critică. Dacă pomenim doar de Nicolae Turtureanu, Vasile Constantinescu, Gabriela Negreanu, Ion Crînguleanu, George Damian, Dorin Popa, Bogdan Perdivară, Carmelia Leonte, Paul Gorban, Ion Manole, Cristina Prisacaru Şoptelea, Stelorian Moroşanu, Nicolae Căruntu, Mihai Macovei, Gabriel Alexe, sau Costel Zăgan, ca să-i cităm numai pe cei apropiaţi de prezent sau aflaţi în plină activitate, şi e de ajuns să înţelegem cît de fragmentară şi incompletă rămîne întreprinderea noastră. Nu întîmplător am intitulat-o Poeţi botoşăneni de azi, şi nu Poeţii botoşăneni..., articolul hotărît din titlu obligîndu-ne, în acel caz, la exhaustivitate. Tot subiectivă este şi preferinţa pentru un autor, cosiderat botoşănean doar pentru că a trăit aici o vreme, deşi s-a născut dincolo de hotarele judeţului, sau ignorarea altuia care, originar din Botoşani, locuieşte şi s-a afirmat pe alte meleaguri. Nici aici nu ne-am ghidat după criterii ferme. În fine, e de discutat tonul critic al acestor comentarii, care multora le va părea encomiastic. Şi aici devin utile cîteva precizări. Întîi de toate, textele noastre sînt nişte proiecţii absolut subiective şi chiar sentimentale. Pentru că impresionismul lor emoţional nu vine de la vreun critic de profesie, ci de la un modest dedulcit la poezie. Ca atare se va fi simţind unda afectivă, colegială şi amicală, care, sperăm, n-a înăbuşit cu totul spiritul critic. Dar dincolo de acest iminent subiectivism este convingerea noastră că la Botoşani se scrie poezie cu majusculă. Mulţi dintre autorii analizaţi în carte merită primplanul literaturii româneşti de azi. Şi dacă ,,piaţa” i-ar promova cu insistenţă, opera lor, tradusă şi difuzată, s-ar înscrie lejer într-un mai amplu circuit de valori. Gestul nostru, prestat cu onestitate şi bună credinţă, n-are alt scop decît să contribuie la cunoaşterea poeziei botoşănene contemporane, pe nedrept ignorată de critica ,,profesionistă”. Cu puţine excepţii, cărţile autorilor din Botoşani sînt rareori în vederile analiştilor consacraţi, cei care, prin autoritatea lor, pot să lanseze un nume. De obicei, însă, avem de-a face cu simple recenzii de ,,serviciu”, complezente şi stereotipe. Chiar în condiţiile tehnicismului excesiv şi a mijloacelor de comunicare robotizate, se pare că teoria ,,localismului creator”, formulată de Alexandru Dima în 1928, nu şi-a pierdut încă actualitatea. Dincolo de handicapul distanţei faţă de centru, unde se iau decizii şi se stabilesc ierarhii, creativitatea provinciei este o realitate care trebuie luată în calcul. Pentru că, printr-o fatalitate incontrolabilă, nu tuturor ne este dat să trăim în metropole. Fără a merge după exemple în adîncimea timpului, oare trebuie să uităm că, lîngă noi, Mihai Ursachi şi în bună măsură Cezar Ivănescu, doi magicieni ai versului, şi-au scris cărţile departe de vacarmul Capitalei ? Şi că Mircea Eliade însuşi susţinea la un moment dat că ,,O adevărată viaţă spirituală se poate organiza oriunde, în orice condiţii “ ? Aşa stînd lucrurile, celor condamnaţi să-şi ducă viaţa în cenuşiul provinciei le rămîne totuşi speranţa că şi aici e loc pentru poezie şi că nu capriciile sau aroganţa cuiva de la centru vor conta în cele din urmă, ci doar judecata echitabilă a timpului. Fireşte, încercările noastre critice, atinse, cum se întîmplă tuturor opiniilor omeneşti, de relativitate, reflectă doar unghiul din care noi am privit toate aceste partituri lirice, lăsînd însă suficiente uşi de pătrundere în intimitatea poeziei, pentru încă multe alte interpretări". (Prefaţa volumului Poeţi botoşăneni de azi, de Victor Teişanu). Gellu Dorian: „Victor Teişanu este el însuşi poet“ "Este pentru prima dată când cineva se ocupă într-un mod organizat de cărţile poeţilor botoşăneni. Nu este un critic literar de profesie, ci unul de vocaţie. Este el însuşi poet, încît, din această poziţie, i-a cunoscut îndeaproape pe toţi cei despre care s-a decis să scrie, de la Lucian Valea, care i-a fost profesor în anii de liceu, la Darabani, unde, alături de Corneliu Popel şi alţi cîţiva, au scos o primă revistă şcolară ("Hyperion"), după mulţi ani de la cele care au fost interzise odată cu instalarea regimului bolşevic la noi, şi până la Cristina Prisăcariu-Şoptelea, despre a cărei recentă apariţie scrie chiar între copertele acestei cărţi. Cei douăzeci şi nouă de poeţi cîţi sunt acum în atenţia lui Victor Teişanu nu sunt cu toţii botoşăneni din naştere, însă cei mai mulţi, da. Unii au devenit botoşăneni prin adopţie, cum a fost deja amintitul aici Lucian Valea, sau mai nou, cum sunt Lucia Olaru Nenati, Petruţ Pârvescu şi Gabriel Alexe. Faptul că autorul acestei necesare cărţi pentru profilarea unei vieţi literare cu vădite urme în geografia locului i-a avut în atenţie pe toţi cei care au trăit, trăiesc, au scris şi scriu aici arată din partea acestuia o generozitate analitică echidistantă, indiferent de animozităţi, preferinţe, părtiniri sau ignorări voite. Subiectivismul s-a impus de la sine, dând astfel posibilitatea autorului să-şi impună opinia sa critică, de care nu numai autorii astfel analizaţi să se simtă luaţi în seamă, ci şi cei care le urmăresc evoluţia să se bucure de o aducere în discuţie a poeţilor botoşăneni", spune scriitorul Gellu Dorian. Iata poeţii despre care poetul Victor Teişanu a scris în volumul "Poeţi botăşaneni de azi": Un expresionist al imaginarului : Lucian Alecsa Maria Baciu, de la rigoarea construcţiei clasice la lirismul confesiunii Prin patrologie, spre mişcarea liberă a cugetului : Cristian Bădiliţă Constantin Bojescu, un Falstaff în ipostază poetică Poezia aşteptării şi evadărilor izbăvitoare : Nicolae Corlat Theodor Damian, între discurs doxologic şi concretitudini telurice O vestală hotărîtă să moară în templul poeziei : Gellu Dorian Constantin Dracsin, poetul mitologiilor inventate Despre poezia permutantă şi invariantivă : Augustin Eden Val Guraliuc, un interogativ între îndoială şi revelaţie Gesticulaţia reformistă şi conceptualizarea poeziei : Constantin Iftime Vasile Iftime, poetul cu suflet îmbibat de erotism Poezia prisosului de idei : Dumitru Ignat Valeriu Imbir, în căutarea unui punct de sprijin Horaţiu Ioan Laşcu sau ,,acest lung exerciţiu în vederea singurătăţii” Un eremit liric cu gîndul la justiţia posterităţii : George Luca Poemele spovedaniei sau meşteşugul ca virtute : Ciprian Manolache . Mihai Munteanu, între cadenţe şi sonorităţi În căutarea sensurilor originare : Dumitru Necşanu Lucia Olaru Nenati, între vocaţia melopeică şi rafinamentul rostirii Între lumea interioară şi polifonia textului : Petruţ Pârvescu Corneliu Popel sau despre iubirea mistică a realului Vînarea himerelor, adică dependenţa de zaruri : Vlad Scutelnicu Cristian Simionescu sau polemica maratonistului cu istoria Depoetizarea ca program şi noua mitologie a învinsului : Dan Sociu Dumitru Ţiganiuc sau despre supremaţia memoriei afective Un trubadur în groapa cu lei : Lucian Valea Poetul Victor Teişanu, care este creatorul Muzeului "Leon Dănăilă" din Darabani, şi-a lansat volumul şi la Darabani, potrivit site-ului darabaneni.ro, în cadrul primei ediţii a Festivalului Zilele Nordului. Un eveniment editorial de excepţie Editorial semnat de LUCIA OLARU NENATI - scriitor, publicat în Monitorul de Botoşani Scriitoarea Lucia Olaru Nenati (stânga), la lansarea cărţii în Darabani Fotocredit: darabaneni.ro "În zilele acestei veri călduroase s-a întâmplat să mă aflu într-o serie de localităţi, unele chiar depărtate, cu tot felul de obiective şi misiuni culturale: de la Serile Melancolice Eminesciene (loco) la Congresul internaţional de dacologie de la Oradea, la Tabăra de Jurnalism european de la Ipoteşti, la Tabăra de creaţie literară de la Galaţi ş.a. Iar acum, recent, drumurile m-au dus şi în punctul cel mai nordic al judeţului, dar şi al ţării noastre, la Darabani, unde s-a desfăşurat o manifestare deloc provincială, ci plină de elan tineresc, energie şi ambiţie, intitulată Festivalul Zilele Nordului, cu un program uimitor de aglomerat încât ai fi putut să crezi citindu-l că va fi imposibil de realizat tot ce scrie acolo. Dar n-a fost aşa, ci chiar a reuşit să „bifeze” cu succes tot ce şi-a propus şi să atragă o sumedenie de participanţi tot mai încântaţi de ce aveau a vedea, iar pentru mine, ca persoană având la îndemână termene de raportare cu celelalte evenimente recente, comparaţia a fost de natură să conchid că ceea ce s-a petrecut acolo, în Nordul nostru, a fost cu nimic mai prejos decât celelalte la care am participat. De aceea, dintru început, am a felicita pe edilii locului, dar şi pe tinerii Ştefan şi Alexandru Teişanu, aceşti oameni de „argint viu” care au animat cu energia lor toată desfăşurarea. Alături de spectacole şi concerte, de inaugurarea unui inedit muzeu al celor trei frontiere - Muzeul Nordului, de împrospătarea Poienii celor Patru Stejari ai lui Ştefan cel Mare şi câte altele, a mai avut loc şi un eveniment cultural de o deosebită valoare în sine: festivitatea de lansare a cărţii „Poeţi botoşăneni de azi” (Editura Axa, Botoşani) a poetului Victor Teişanu, personalitate de calibru al judeţului şi nu numai, director al bibliotecii din Darabani, autor a numeroase cărţi de poezie, organizator al spaţiului memorial dedicat marelui chirurg Leon Dănăilă ş.a şi ...tată a celor doi „copii teribili” ai evenimentului actual. Dar ceea ce a realizat el acum constituie un demers cu totul diferit de toate cele anteriore. Şi anume: s-a aplecat asupra cărţilor confraţilor săi botoşăneni, autori de poezie, analizându-le şi decodându-le cu o răbdare şi o minuţie benedictină rar întâlnită, şi nu în ultimul rând, cu o generozitate remarcabilă, căci departe de-a manevra „securea critică” asupra unora, el le acordă credit tuturor, şi celor consacraţi şi incontestabili în ipostaza lor de poeţi autentici, ca şi începătorilor sau aspiranţilor către acest stadiu, pagini consistente în care le identifică particulartăţile sau, cum sună sintagma eminesciană, ”monogramul indivizilor”, adică ceea ce e definitoriu şi incofundabil fiecăruia. Iar modul cum realizează acest demers mai mult decât necesar este unul remarcabil căci reuşeste să identifice fără greş (decât prin exagerare uneori!) obsesiile, liniile de forţă, punctele esenţiale definitorii pentru fiecare, ajutat de foarte temeinica sa pregătire filologică de specialitate dobândită în ani lungi de studiu universitar, de experienţa existenţială petrecută în preajma mentorului Lucian Valea (cel ce ar merita un memento consistent în memorialul nostru), dar şi de vieţuirea borgesiană între cărţi, beneficiind de răgazul depărtării de metropole. Ceea ce realizează el se numeşte, cred, nu atât critică literară, cât hermeneutică, adică acea decodare a textului literar, în cazul de faţă, poetic, cu instrumente fine, adecvate, prin care „traduce” acest text, uneori încifrat, lectorului mai puţin avizat în aşa fel încât acesta vede dintr-o dată spledoarea întregului creativ, învăţând să înţeleagă şi să iubească poezia, regăsind aşadar acest nobil teritoriu, grav prejudiciat de păguboasa şi vulgara agresiune a manelelor. Privită din afară, această sinteză a 29 de identităţi poetice diferite, inegale, uneori chiar discordante şi disjuncte - în care el nu ţine seama ca alţii de neavenite diferenţe între cei născuţi aici sau doar „renăscuţi” la Botoşani - conturează laolaltă relieful unei vieţi literare botoşănene consistente şi valoroase, de natură a sta cu fruntea sus în faţa restului lumii literare româneşti. Atunci când am citit prima dată un asemenea text scris de el despre poezia mea am trăit uimirea de-a descoperi un autentic talent hermeneutic şi l-am îndemnat energic să-i dea curs. Aşa că acum, la lansarea cărţii ce a rezultat acestui îndemn am acceptat cu bucurie să o prezint pe scena marelui Festival al nordului, în compania profesorului Dumitru Ţiganiuc şi în faţa unei săli pline de oameni atenţi între care se regăseau deopotrivă confraţi cuprinşi în paginile cărţii, dar şi domnul prefect, alţi oameni politici, parlamentari şi alte VIP-uri ale zilei, toţi adunaţi, pe bună dreptate, să salute cu preţuire un eveniment editorial şi cultural de excepţie care, iată, se poate desfăşura nu numai în metropole consacrante, ci şi extremitatea cea mai nordică a ţării devenită în aceste zile un centru energetic şi cultural iradiant". ( Editorial - Lucia OLARU NENATI - scriitor, publicat în Monitorul de Botoşani)
