luni, 30 decembrie 2013

URĂTURĂ DE UNUL SINGUR

Astăzi eu mă ur pe mine
c-a plecat lumea de-acasă
domnilor fără ruşine
lumea însă-i mai frumoasă

Nici eu deşi nu-s acasă
mă chem totuşi la ferestră
să-mi văd tristeţea voioasă
ca şi cum ar fi a voastră

Eu mă chem lângă ferestră
domnilor fără ruşine
c-o fi urătura voastră
eu mă ur totuşi pe mine

C-a plecat lumea de-acasă
şi nu cred cumva că-mi pasă

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE