duminică, 22 decembrie 2013

CA UN BOCET MAMA

De ce n-am murit ieri plâng
să mă-ngroape mai adânc
şi de ce n-am fost o apă
nevoie să n-am de groapă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE