Să fac gargară cu tăcerea
să-mi rup urechea să n-aud
să dau cu limba unde-i mierea
împinsă de la nord la sud
Să-mi rup urechea să n-aud
să merg pe valuri dacă pot
şi cerul să-l întind că-i ud
să strâng nimicul c-a dat rod
Să merg pe valuri dacă pot
să iau cu limba poftim mierea
să-mi dau şi palme asta-i tot
când faci gargară cu tăcerea
Şi dacă vreau să mă deschid
să înfloresc colea pe zid
Costel Zăgan, GRAVITAŢIA SUFLETULUI, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu