luni, 23 decembrie 2013

INCIDENT ÎN NOOSFERĂ


Pasărea ţâşneşte din somn ca o carte Hai

ia-ţi paraşuta Ne apropiem de paradisul 
pierdut N-ai nevoie de niciun testament 
Câteva iluzii pierdute nu mai contează 
Trage linia de dialog la margine Nu te 
apleca Între materie şi antimaterie 
încap numai îndrăgostiţii Hei deschide 
ochii că iar te ciocneşti de Dumnezeu 


Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE