joi, 5 decembrie 2013

NERVII OGLINZII

Costel Zăgan, CEZEISME II


Îmi duc aripile în roabă
şi vreţi să-mi fie şi ruşine
că viaţa asta-i tot mai slabă
şi numai tristă-i şade bine

Că piatră asta-i pentru mine
cu sufletul mai la vedere
şi zborul domnilor mai ţine
contractul dacă asta cere

Cu sufletul mai la vedere
că viaţa asta tare-i slabă
dar luna dă lapte şi miere 
să-i duc aripile în roabă

Când lumea ca o piatră vine
şi-ndeasă steaua ei în mine


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE