duminică, 8 decembrie 2013

EREZIA POEZIEI ÎNDRĂGOSTITE

Nimic despre tăcerea născută din
floare Despre poezia ce-şi asistă
propria naştere Vers după vers se
cundă după secundă Maieutica flo
rală a tăcerii Socrate poeticus Cât
poate rezista poezia fără sex Ar pu
tea fi eventual o nouă provocare la
poezia universală Drepturile şi în/da
toriile poeţilor de pretutindeni Asta e
De când poezia a pus ochii pe  mine
sunt un om pierdut Scriu şi cuvintele
explodează pe cerul Din ce în ce
mai roz bonbon

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE