Treceți la conținutul principal

CEA DINTÂI SEARĂ, de ARTHUR RIMBAUD

- Era nespus de dezbrăcată
Copacii totuși n-o vedeau,
Însă ar fi vrut să știe: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?

Ci scaunul scotea scântei,
Când trupul gol îl atingea-
Boboc de jar, între femei,
Călca piciorul, vai, o stea!

- Priveam, de ceară parcă,
O mică rază, iată, în tufiș-
 Noaptea era și ea o barcă,
Chiar printre stele: pâș-pâș!

- Îngenunchiat, zău, la piciorul
Ce-n mână parcă îmi vorbea,
Simțeam cutremurat că dorul
Mă duce-n hățuri: hăis și cea!

- Picioarele ca două aripi îs,
Și pieptul ți-l ating în joacă,
Când totul pare iată un surâs
Dumnezeu n-ar vrea să tacă!

De gheață și sărut, ea arde-
Și ochii se închid de dulce
O lacrimă ai vrea, bărbate,
Un pat, iubirea să se culce.

Iubito, ce-aș putea să fac?
Umbra raiului-i pe sânii tăi!
Am aruncat pielea de drac
Și te mângâi, iată, cu văpăi!

...Era de toate dezbrăcată,
Copacii parcă n-o vedeau-
Însă-ar fi vrut să știe: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?

Arthur Rimbaud, traducere imaginară de Costel Zăgan

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

TAC ÎN VERSURILE IERNII

Mă doare dacă mă trezesc mă doare şi dacă adorm mă doare dacă (te) visez mă doare dragoste enorm
Mă doare şi dacă adorm mă doare pe stomacul gol mă doare pustia fără mine şi dacă îngerii îmi dau ocol
Mă doare pe stomacul gol mă doare gustul fericirii mă doare patul visător lalelele şi trandafirii
Costel Zăgan

100 - ISTORIA DISCRETĂ - 100

Sau istoria părinţilor noştri. A fraţilor şi a surorilor noastre. ISTORIE, pe care, din păcate, o călcăm zilnic în picioare! Fără jenă. Fără responsabilitate, FĂRĂ RUŞINE! Un profesor, un om : JULEA SORIN! Două entităţi variabile, în genere, nu însă şi în cazul de faţă! ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 TUDOR VLADIMIRESCU, ALBEŞTI, BOTOŞANI. Pe o masă, suspendată între trecut şi viitor, se află nişte semne de întrebare: * Cine am fost? * Cine suntem? * Ce vrem să fim? Să încercăm, după posibilităţile noastre, să răspundem! Domnul Profesor JULEA SORIN încearcă să ne trezească. Să nu-l dezamăgim! Costel Zăgan: