marți, 23 februarie 2016

NUMAI DOINA NE-A RĂMAS de Costel Zăgan

Maxiom-ul ales

Numai doina ne-a rămas


Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta



Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug viaţa şi banii



Noi muncim ei se distrează
Fie noapte sau amiază



Nu le pasă nu le pasă
şi-au făcut din stele casă



Viaţa lor de aur pare
a noastră zace în fiare



Ia-Ţi sabia lui Boldur
şi fă ordine în jur



Ne conduc azi gură-cască
şi ne pradă vai în gaşcă



Istoria-i loz în plic
ne ia viaţa pe nimic



Pe muchie de cuţit
din zori pân-la asfinţit



- Doine de pus la rană

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 Dragostea deschide și închide paranteza vieții. COSTEL ZĂGAN, INVENTEME I