Luna mai ne scoate-afară
şi din casă şi din viaţă
luna mai în flori măsoară
tot ce iarna ne îngheaţă
Şi din casă şi din viaţă
toate prind încet să ningă
rămânând la suprafaţă
doar adâncul din colindă
Toate prind încet să ningă
luna mai în flori măsoară
tot ce moartea o să stingă
luna mai ne scoate-afară
Şi prin casă şi prin viaţă
flori să fim ea ne răsfaţă
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu