miercuri, 30 mai 2018

EREZIA HIPEREMIGRANTULUI

Şi ne-am tot dus
învârtindu-ne
să măturăm străzile lumii
 Lăsând acasă
totul vraişte
Mamă sau tată
soţ sau soţie
copii sau nepoţi
bărbat sau femeie
român sau ţigan
frumos sau urât
deştept sau prost
bogat sau sărac
N-am lăsat
niciun fir de praf
necontabilizat
Şi
cu
atâtea aspiraţii pe secundă
Am stors lumea
ca
pe-o cârpă

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE