Cuvântul dispare ca o rachetă
în cerul gurii O undă luminoasă
mă face să tresar de durere Focul
arde la început în gând
Gura mi-e plină de cenuşă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
TRAIECTORII FRAGILE, 2018
COSTEL ZĂGAN un luceafăr de nisip se prelinge din clepsidra cerului noaptea mi-a împietrit pe buze *** a star made of sand is dropping from...
.jpg)
-
Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
-
Mulți mă-ncearcă cu prostia mulțumesc dar n-am nevoie toți mai spun că România este domnilor Arca lui Noe Mulțumesc dar nu-i nevoie proști...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu