Cuvântul dispare ca o rachetă
în cerul gurii O undă luminoasă
mă face să tresar de durere Focul
arde la început în gând
Gura mi-e plină de cenuşă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
*** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu