Cuvântul dispare ca o rachetă
în cerul gurii O undă luminoasă
mă face să tresar de durere Focul
arde la început în gând
Gura mi-e plină de cenuşă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
***Ce-aș mai putea să învăț: de la mine și de la de-căderea mea din lucruri spre cuvânt?! - Nimic, și-am spus totul! Costel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu