Circuitul poetului în natură versus sensul
vieţii pe pământ Am dat cu barda în vatra
strămoşească Şi-a ţâşnit un izvor de lacrimi
Brusc au dispărut toate anotimpurile
Ca o rugăciune în cerul gurii
îngerii s-au retras
după
Judecata de Apoi
Lăsându-mă
singur
cu
lumea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu