După ce-am greblat Îmi scriu ultima
erezie pe ţărâna proaspăt afânată Pă
mântul sfârâie O femeie plânge la ca
pătul rândului Nu vreau s-o tulbur cu
versurile mele indiscrete Aşa că fiecare
îşi vede de treaba lui Ea de plâns printre
umbre şi flori Eu de corectat zborul
păsărilor
călătoare
Huciii
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu