Obosit şi fericit din dragoste urc spre propriul
pisc interior Urcuş la grămadă pe banda rulan
tă a iluziei Bănuiesc unde nu vreau să ajung Pre
ţioasele ridicole din tăcerile mele savante Ha-ha
ha-ha-ha Ar fi trebuit să mă vindece de ceva Oare
m-au vindecat întreb Sunt posibile o infinitate
de răspunsuri Şi cam tot atâtea nuanţe Nu ştiu
dacă am timp Dacă mai am timp
Lumea s-a retras pentru deliberare în patul paralel
Şi
fiecare dansează cu îngerul de pază
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu