Mi-au înnebunit colţunii
primăvara este-n toi
îşi dau coate iată unii
cu picioare mai de soi
Primăvara este-n toi
îmi arde iar cămaşa
umerii zău amândoi
cu aripi să pună faşa
Îmi arde chiar cămaşa
îşi dau coate cică unii
că mănuşa preagingaşa
mi-a înnebunit colţunii
Primăvara este-n doi
dragoste să nu te-ndoi
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu