Sătul de toamnele acestea
ce întrerup iarăși povestea
și-ncep alta fără de măsură
doar cu tăceri rănite-n gură
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu