Toamna asta ordinară
mă scoate din minți afară
și încep și eu să cad
ca și frunzele din iad
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu