joi, 13 noiembrie 2014

PE RUGUL TOAMNEI

Să strângem frunzele iubito
atenți să nu călcăm vreuna
ești goală toamna ai orbit-o
poate să cadă iarăși luna

Atenți să nu călcăm vreuna
privește norii sunt pe raft
a răsărit din cărți vai luna
hai s-o ștergem noi de praf

Hai pune norii sus pe raft
ești goală toamna ai orbit-o
și cad din cer îngeri de praf
să strângem stelele iubito

Atenți să nu călcăm vreuna
aprindă toamna iarăși luna

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE