joi, 20 noiembrie 2014

EREZIA UNEI NOPȚI DEZACORDATE

Nu închide ochii Noaptea se strecoa
ră prin crăpăturile zidului Printre de
gete nu poți admira niciodată nici ră
săritul nici apusul soarelui Depre fe
mei nici nu mai vorbesc Dacă ai chef
poți dansa toată noaptea cu stelele
Indiferent de sex însă moartea
va depuncta totul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II


Ştergere comentariu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE