joi, 27 noiembrie 2014

EREZIA LUI FĂT FRUMOS

Ehei păi Cenușăreasa din
povestea vieții mele Însă
a fost destul să se-aplece
Și să-i zăresc firmamentul
de sub fusta zilei Și tot Uni
versul s-a răsturnat la
picioarele sale
înstelate

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE