Ehei păi Cenușăreasa din
povestea vieții mele Însă
a fost destul să se-aplece
Și să-i zăresc firmamentul
de sub fusta zilei Și tot Uni
versul s-a răsturnat la
picioarele sale
înstelate
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
Prietene de peste tot hai să dăm mână cu mână chiar dacă te doare-n cot de patrie Limba Română Hai să dăm mână cu mână poate-ajungem undeva... -
*** Poate că aici este adevărata ființă a poeziei, aceea care solicită fructul însuși, a bucuriei de a sta sub clipa binecuvântată a funcți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu