sâmbătă, 22 noiembrie 2014

CEA DIN URMĂ NOSTALGIE

Ninge tandru la Moldova
și cu fulgi se-mbată slova
mi-a căzut cerul pe-o mână
scoțând stele din fântână

Ochii s-au umplut de noapte
să-i deschid c-un vis se poate
ninge până-n amintire
printre fire și nefire

Cade fulgul precum floarea
ce-amețește-n ceruri marea
și rămâi pustiu și singur
împușcat de-al nopții mugur

Ninge tandru cum vă zic
fără teamă de nimic

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE