duminică, 10 noiembrie 2013

ELEGIE DE DOAMNE-AJUTĂ


Deşi-i prea devreme
sunt un pierde-toamne
doar când scriu poeme
cred în tine Doamne

Sunt un pierde-toamne
cu fructe şi buclucuri
cică nişte doamne
toamna dau în muguri

Cu fructe şi buclucuri
doar când scriu poeme
dau şi eu în muguri
deşi-i prea devreme

Sunt un pierde-toamne
tot mai singuri Doamne

Costel Zăgan , Cezeisme II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE