miercuri, 6 noiembrie 2013

PLOUĂ COPILĂREŞTE

Punând
piciorul
pe
gâtul
fulgerului

Copilul
se
bucură

Ce jucării
luminoase

Mi-aruncă

Tata
din
cer 

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE