Pe rând sau în cor nu contează deloc Vă
invit prieteni să mă admiraţi Da da Să mă
admiraţi ca pe propriul vostru autoportret
Daţi-le-ncolo de penumbre şi defecte de fa
bricaţie De erori de autogeneză apocaliptică
Nu simţiţi cum vă mănâncă viitorul cu tot cu
fulgi Hai exprimaţi-vă absenţă la două mâini
şi-un pian Ce pronosticuri v-ar mai resuscita
vreo amintire Naivilor taman cu ţelul vostru
cel mai intim lumea se şterge undeva
Înţelegeţi voi unde Că eu m-am săturat Să
vă tot ridic pleoapele cu insomniile mele
rebele
rebele
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu