sâmbătă, 30 noiembrie 2013

TRANDAFIRUL CA O ARMĂ LA TÂMPLA TOAMNEI

Doamne ce s-ar întâmpla Dacă
aş duce un trandafir la tâmple Po
te ar înflori însuşi crivăţul iernii ab
solute Foc concentrat autoportret 
în ţăndări Posteritate distribuită în 
aval bucată cu bucată Nevroză vas
comunicat al acestei comedii (in)u
mane În spatele oricărui zid al plân
gerii umbra îmi este iar întoarsă pe
dos Discipol al singurătăţii în doi Uit
că tăcerea are întotdeauna ultimul cu
vânt Şi iar visez foc cu foc 
în numele trandafirului

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ


Ştergere comentariu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE