marți, 19 noiembrie 2013

O EREZIE-N DOI

Uite-aşa îmi lepăd  haina singurătăţii Cum
înfloreşte toamna  Cu extremă
delicateţe
Ştiaţi că febra salcâmilor
îi scoate
pe
îndrăgostiţi din minţi în stradă Şi lumea
ca
orice
bombă
cu
efect
întârziat
îmi permite
să explodez
doar în braţele tale
urâto
hai
ce
zici

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE