Costel Zăgan
Sunt fulgi ce nu mai vor sa cadă
Din aerul ca o imensă plasă de azur
Pentru că e frig am un ochi de zăpadă
Te chem cu celălalt ca o ninsoare imprejur
Şi parcă-ar ninge muzical
Pe rugul pregătit să doară,
Sunt ca un fulg ce urcă un deal .
Când tu te pregătesti să stingi o seară
Întind o mână şi lumea ia foc
Incendiind zăpada cu văpăi
Din coate de frig îmi fac violent loc
Să pot muri la căldura ochilor tăi.
Un vânt face lumină pe cuprins
Surâsul tău aprinde aprinde albă dimineaţă
În vreme ce bătaia mea de inimă a nins
Şi-un înger si-a luxat deja o aripă pe gheaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu