Cum
Nu ştiaţi
că
poezia
e
un pat în aer
liber
Şi
chiar
nu vrea
nimeni
să viseze
Hai
nu mai
riscă
nimeni
Nimeni
Doamne
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu