Pământul tot este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferinţa mea contemporană
când iau o piatră-n mână plânge
Cuvintele mustesc de sânge
stiloul va sări în aer
tăcerea cu aripa ne atinge
din noi rămâne doar un vaer
Stiloul a sărit în aer
o suferinţa mea contemporană
torci veşnicia dintr-un caer
pământul tot este o rană
La stânga ţară ba la dreapta
păşeşete-odată ceru-i treapta
Costel Zăgan,Cezeisme II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu