joi, 28 martie 2013

Doina à moitié faite

 

  Salut à toi la belle,
Eclair de foudre né d'un rayon de miel !

Ton baiser est peut-être la dernière goutte
Qui reste de la dernière tempête

Sur mes lèvres qui meurent de soif
Au monastère, contre un mur.

Et crie le silence d'une fille
Entouré de tant de beauté !
 
Costel Zăgan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE