luni, 4 martie 2013

TĂCERE-N DOI


Ce poezie frumoasa eşti iubito
te-aş învaţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţara

Ţi-aş învaţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

(Costel Zăgan, Cezeisme, 2008)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POESIS NON-STOP: VÂRSTA A TREIA

POESIS NON-STOP: VÂRSTA A TREIA :  E vremea să-mi mai îndesiți pensia, domnilor parlamentari! Costel Zăgan, Inventeme