luni, 4 martie 2013

FIIND EMINESCU



Fiind poet tăceri cureieram
şi mă opream ades lângă cuvânt
şi tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt

Şi mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
de-şi risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuşi nu trăiesc degeaba

Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram

Şi mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi şi sfânt

Costel Zăgan , CEZEISME, 2008

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POESIS NON-STOP: VÂRSTA A TREIA

POESIS NON-STOP: VÂRSTA A TREIA :  E vremea să-mi mai îndesiți pensia, domnilor parlamentari! Costel Zăgan, Inventeme