Trecutul îmi scapă îmi scapă printre
degete Privighetoarea mi-a înflorit deja
în palme Degeaba însă paradisul pierdut
nu-i un pronostic rău vandabil Pentru
că doar cântecul ar putea fi un miracol
Socrate ezită Între cele două limite
femeia-i atât de O da Xantipa ar putea fi
singura tăcere publicabilă Spune-mi
tu tristeţe
cât costă gaura asta albastră
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
degete Privighetoarea mi-a înflorit deja
în palme Degeaba însă paradisul pierdut
nu-i un pronostic rău vandabil Pentru
că doar cântecul ar putea fi un miracol
Socrate ezită Între cele două limite
femeia-i atât de O da Xantipa ar putea fi
singura tăcere publicabilă Spune-mi
tu tristeţe
cât costă gaura asta albastră
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu