duminică, 17 martie 2013

ELLI ELLI LAMA SABACTANI


Trecutul îmi scapă îmi scapă printre
degete Privighetoarea mi-a înflorit deja
în palme Degeaba însă paradisul pierdut
nu-i un pronostic rău vandabil Pentru
că doar cântecul ar putea fi un miracol
Socrate ezită Între cele două limite
femeia-i atât de O da Xantipa ar putea fi
singura tăcere publicabilă Spune-mi
tu tristeţe
cât costă gaura asta albastră

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INVENTEME

 ***Ce-aș mai putea să învăț: de la mine și de la de-căderea mea din lucruri spre cuvânt?! - Nimic, și-am spus totul!         Costel