duminică, 17 martie 2013

ELLI ELLI LAMA SABACTANI


Trecutul îmi scapă îmi scapă printre
degete Privighetoarea mi-a înflorit deja
în palme Degeaba însă paradisul pierdut
nu-i un pronostic rău vandabil Pentru
că doar cântecul ar putea fi un miracol
Socrate ezită Între cele două limite
femeia-i atât de O da Xantipa ar putea fi
singura tăcere publicabilă Spune-mi
tu tristeţe
cât costă gaura asta albastră

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE