vineri, 1 martie 2013

EREZIA PROXIMEI PRIMĂVERI

Noaptea cresc numai visele Şo
pe mine primăvară Am toate căr
ţile deschise la cuprins Cititor ideal 
numai vântul însă îmi frunzăreşte destinul
De-aici încolo cică răsar stelele altui 
anotimp Aveţi grijă pe unde zburaţi
Prăpastia asta-i doldora de stele 
căzătoare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE