Sar mugurii chiar din condei
se-ntinde primăvara pe hârtie
şi dintrodată vrei-nu vrei
din ochi îţi înfloreşte-o poezie
Costel Zăgan, Ia catrenul, neamule!
Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu