sâmbătă, 28 aprilie 2018

PROFESORUL MEU ELEVUL

Dimineaţa seamănă tot mai mult c-o sală
de clasă Pe tablă se zăresc deja primele ra
ze de soare şi câteva stele întârziate Nu-i
nimic elevii au grijă să mă obişnuiesc cu
ideea că nicio absenţă nu-i irecuperabilă
Şi că doar mama-i trimisul lui Dumnezeu
pe pământ Însă profesorii sunt nişte creaturi
tare ciudate Dacă vor să ne facă să zburăm
fără aripi Să scriem fără cuvinte
Oricum
deja 
degustăm
felia de pâine unsă cu erezii şi pasteluri

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CÂT PLAPUMA NOPȚILOR

Întindeți aripile noapte întindeți aripile zi fructele tale-s coapte edenul poate înflori Întindeți aripile zi întindeți aripile viață între...