Însurat şi totuşi flăcău
cu nevastă uite-o nu-i
fericit de-mi pare rău
în sicriu să bat un cui
Cu nevastă uite-o nu-i
o văd şi m-apucă plânsul
aş fugi din calea dorului
însă mă izbesc de dânsul
O văd şi m-apucă plânsul
fericit că-mi pare rău
dorul mă strânge întrânsul
însurat şi totuşi flăcău
Cu nevasta uite-o nu-i
lacrimă în ochii dorului
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu