Iar m-am trezit cu soarele-n cap Toţi fug
de mine să nu-i orbesc cu vreo poezie ma
tinală prea matinală Şi-atunci îmi înghit
versurile pe stomacul gol Nici nu mai
am nevoie de cafea M-am actualizat din
cap până-n picioare Toate organele şi
abţibildurile într-un vers sunt în ordine
Am să fac gimnastica de înviorare
c-un haiku
Dincolo de retină
lumea face deja schimb de vise
cu ochii deschişi
luna femeia
din patul poetului
exilată-n beci
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu