marți, 17 aprilie 2018

INSOMNII DE PLUMB

Soarele ce chilipir
mă ajută să respir

Însă luna hoţomana
îmi catapultează rana

Şi o stea prea grăbită
îmi trece viaţa prin sită

Şi ce tac de n-am ce spune
lacrmi cad iar de pe strune

Şi n-aud cum toate tac
loc să-mi facă în alt veac

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE