luni, 2 aprilie 2018

EREZIA SALTULUI MORTAL

Dragoste salt mortal în doi Pământ
cu genunchii la gură Şi niciun înger
nu-i acasă 
Dumnezeu exilat
Poetul scrie pe epiderma nopţii
Cuvântul pâlpâie tăceri roşii
galbene şi verzi Nimic nu se pierde
Totul se transformă în picături
de cerneală
Plouă în caietul cu amintiri despre viitor
Pe copertă
îngerul de pază zâmbeşte cititorilor
Poftiţi
Poezie gratuită

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE