sâmbătă, 14 aprilie 2018

DĂRUIND(U-MI) DUREREA

Du-te din durerea mea
suferinţa nu-i o casă
unde s-ar putea afla
că de mine nu-ţi mai pasă

Suferinţa nu-o casă
leacul tău nu este lumea
sufletul pleacă la coasă
în galop atinge culmea

Leacul meu nu este lumea
unde s-ar putea afla
între noi se frânge puntea
du-te din durerea mea

Suferinţa nu-i o casă
şi nu iau ce alţii lasă

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE