Nu bănuiam că am greşit
iubirea-i nebunia noastră
de la plus la minus infinit
singurătatea-i cea măiastră
Iubirea-i nebunia noastră
fabrici iluzii parcă şi atât
răstorni şi bolta cea albastră
o stea să nu-ţi rămână-n gât
Fabrici iluzii poate şi atât
şi de la plus la minus infinit
un înger duce noaptea-n rât
nu bănuiam că ai greşit
Iubirea nebunia noastră
când troaca porcilor e castă
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu