marți, 24 martie 2015

GHIOCELUL DISPERĂRII NOASTRE

Mă enervează iarăşi lumea
deşi-o iubesc ca-n prima zi
când ura va atinge culmea
de ce mă rog n-aş înflori

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SALUTUL TĂCERII

 N-am cuvinte COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS